Zilele trecute, m-am trezit că răscolesc din nou baza de date a celor de la Abandonia, in cautarea vreunui titlu pre-2000 care sa-mi facă măcar puțin cu ochiul, în timp ce, într-un tab alăturat, abandonasem sectiunea de news a gametrailers.com. M-am oprit pentru câteva momente, și am privit toată situația asta din afara, ridicând o sprânceană și trăgând câteva concluzii. Prima, nu-mi mai plac jocurile noi. Pur și simplu, le lipsește acel ceva care mă ținea cu orele în fața unui monitor cu tub catodic acum 10 ani. Nu aș putea spune exact ce, dar nici un shooter de câțiva ani încoace nu mi-a dat la fel de multa distracție, și atât de mult entuziasm la un dublu-clic pe icon(sau enter pe .exe) cum se întâmpla la Wolfenstein 3D sau mai recentul Quake 2. Le fel și la strategii, economice sau militare. Transport Tycoon deluxe are mai multe click-uri decât Anno 1404, cel puțin la mine pe desktop. Aș pune toate astea pe seama evolutiei gamingului, devenit industrie de ceva vreme, cu din ce în ce mai multe titluri zorind să aducă sume exorbitante de bani in buzunarele distributorilor, în loc să aducă inovații sau originalitate. Avem o piață plină de jocuri care se vând, dar se uită repede, și care, spre deosebire de acum 6 ani, să zicem, se adresează maselor, și nu nișei gamerilor, pentru care jocurile sunt mai mult un hobby și mai puțin un pass-time. „Trădare!” aș striga, dar deh...Banii sunt bani, iar producătorii/distribuitorii, oameni, și, ca toți oamenii, au nevoie de acei bani. Și ajungem la punctul de la care am pornit. Gaming-ul e acum industrie, nu pasiune, iar jocurile ies acum pe banda rulanta în pur spirit consumerist, cu efecte speciale de summer blockbuster, dar de cele mai multe ori, la fel de multă substanță ca un film de Michael Bay.
Pe mine cel puțin, situația mă dezamăgește. Gamingul a rămas una dintre puținele legături cu vremea când eram copil, fără griji, unde puteam „evada” într-o lume diferită fără ca intruși din viața reală să mă urmărească. Legătură, care, de ceva ani încoace, e amenințată cu o lentă moarte prin înfometare. Dar, din fericire, sunt soluții. Grație site-urilor ca www.abandonia.com sau gog.com, publicul larg poate avea acces ușor la o întreagă bibliotecă de jocuri „istorice”, ca să le numesc așa, în număr destul de mare pentru o viață întreagă. Refugiul din trecut nu a fost niciodată mai accesibil.
Și ajungem, acum, la scopul acestui blog. Unul dintre ele, cel puțin. Autorul, nostalgic fără speranță, își propune să re-viziteze jocuri PC de acum la o vârstă venerabliă, dar care se pot juca și azi cu mult mai multe...beneficii, decât multe dintre aparițiile actuale cu grafica lor bombastică cu tot. Pe parcurs, se mai pot furișa articole de alt gen, dar orientarea generală va rămâne acceași. Recomand spre a se juca și degusta toate aparițiile de pe aici. Apropiații știu deja cum stă treaba cu recomandările mele. Pe restul, îi invit să afle.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu